Cu drag, sefului meu

Am auzit ceva deosebit de misogin care m-a frapat: cica nu se poate lucra cu femeile deoarece ele nu fac diferenta intre un mediu profesional si unul particular, asta insemnand ca in momentul in care ni se face o observatie din punct de vedere strict profesional, noi luam critica asta ca pe o ofensa personala. Cu alte cuvinte, femeile sunt incapabile sa se cenzureze si sa creeze niste limite intre partile diferite din viata lor, simultan suferind si de un egoism patologic...haha...Serios? Pai bine, sefule...daca tu vii si imi spui ca ai avut femei cu picioare mai frumoase decat ale mele, si imi spui asta in incinta minunatului nostru loc de munca, eu trebuie sa... aaa??? Sa ce? Sa zambesc si sa ma gandesc la metode de a-mi modela picioarele in asa fel incat sa fii multumit? Nu, dragul meu. Si cu toata lipsa asta de judecata specific feminina, dau dovada de diplomatie spontana si nu transform incidentele de acest tip in tragedii shakespeariane, ci pur si simplu consider ca ne tragem de sireturi. Imi pare rau daca ironiile mele usor facile iti ranesc periodic orgoliul, insa cum altfel te-as putea face sa intelegi ca atunci cand esti exigent si ai asteptari precise de la subalternii tai, e bine sa fii tu cel mai puternic exemplu? Si cum altfel ai intelege ca testosteronul si glumele de santier sunt inutile intr-un mediu profesional? Ntz...ntz...ntz...ma scoateti din sarite, voi oamenii care aveti senzatia ca sunteti etici si ca va incadrati in clase dintr-astea cu intelect ridicat, cand se poate constata instantaneu cat de fortat e totul. Ai impresia ca asa se castiga respectul? Nu. Lasa-ti mai intai frustrarile, excesul de hormoni si viata privata la intrarea in firma si daca mai ramane ceva demn de apreciat, promit ca va inceta si sarcasmul meu. Se pare ca nu abuzul de autoritate este cheia pentru tine, ci depasirea adolescentei.


Cu drag,
Sefului meu